marți, aprilie 28

uitarea

si memoria are conditia ei - uitarea! dar a nu uita nimic nu-i acelasi lucru cu a nu-mi amiti chiar totul :) ce bine ca exista cutia neagra a creirului pasager; pot stoca acolo diverse amanunte existentiale, cu care sa ma joc din cand in cand .... cat sa nu ma plictisesc o viata !
Ce bucurie banala - frizeaza cu nebunia !

marți, aprilie 21

Cand nu stii sa intelegi de ce ti-e dor ?

Si nu ma refer la faptul ca nu stii, pentru ca refuzi sa crezi adevarul, ci doar la faptul ca stiind adevarul, rationalul iti demonstreaza nonsalant ca trebuie sa omiti si totusi simti dor. In absenta, cu efect secundar, obsesiv iti e dor ..... si sinapsa nu se inchide :)
Deci ce e cuvantul dor ?
Noica il descria frumos:
“Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei.… te poarta cind spre trecut, cind spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet”
Cum e sa simti dor ?
Sa regasesti un amalgam de zambete si memorie atunci cand respiri! Aer!

liberul arbitru

alegerea - cum spunea monseniorul ghika- cel mai greu e sa excluzi atunci cand ai de ales ....nu e chiar citat, dar e dureros.... asta pentru ca e usor sa gasesti defecte celor din jur, cu putin efort as fi putut sa gasesc si calitati, dar cel mai mult am cautat caldura...in general nu cautam calitati ci cautam ce avem nevoie !

miercuri, aprilie 8

Schimbarea un substantiv cu 18 sinonime !!!!

Nici nu stiu la ce ma gandesc cand spun schimbare - la natura capricioasa a adverbului "schimbator" sau la substantivul sinonim cu tenta optimista "metamorfoza"?

Sa fie tratata schimbarea ca un fenomen, ca un substantiv, ca o perceptie ? Si daca e doar un substantiv de ce atata rezistenta la schimbare ? De cele mai multe ori o urma de speranta, am sperat cu totii intr-o schimbare, inainte si dupa revolutie, in timpul si la inceputul unei relatii ... Fatalitate insa schimbarea uneori are conotatie lamentabila a unui sfarsit ....

Schimbarile se resimt la orice nivel ...pentru ca acum trendul este ECO vorbim tot mai des despe schimabarile de clima; ca sunt dramatice si ireversibile cred....daca ameninta speciile simbol, atunci sunt chiar iremediabile...Ce vom avea in atlas sau in dictionar in dreptul speciilor disparute ...animale distruse in epoca "oamenilor cu apucaturi animalice" ?
Cum le explicam copiilor ca pinguinii au stins lumina si s-au ascuns, disparand un pic de pe tera, cu ce scop - reconciliere cu ego-ul lor ? ....recifurile si coralii au plecat valsand furibund prin spuma marii spre testoasele marine, care depresive de atatea deversari au fugit si ele dintr-o apa prea tulbure ....ce spunem copiilor, ce ne spunem noua .... cum ne explicam si de ce ne explicam schimbarea - prin evolutie sau involutie ?
Ursul polar din simbol artic devine simbol al incalzirii globale mai bine zis al dezastrului ... si atunci brandul artic - frigider - se va schimba in prajitoar de paine ?
Despe tigrul bengalez - as scrie, vorba francezului - jamais coucher avec - normal sunt doar 4000 de exemplare azi pentru ca populatia lor a scazut cu 95% in ultima mie de ani...deci specia nu era in pericol doar din cauza lipsei de reproducere.....
Deci lipsa hranei, abundenta incendiilor sunt doar 2 cauze ce duc la cresterea temperaturii, la schimbarea microclimatului, implicit la conditii vitrege de viata....Hei oameni buni, unde ne oprim daca si pescarusii dispar ? Despre ce mari, pescarusi, nisip si povesti de amor prin clepsidre si scoici mai povestim....schimbam literatura din beletristica si poem ne reducem la SF si alte cyber stories (cu tot respectul pentru subiect) dar hormonii se mai activeaza si ei, nu la toti, doar la unii cu putina poezie si pescarusi .....

Schimbari avem in fiecare zi - cu speranta la victorii inainte de meciul cu Austria, la nationala acestea au fost dorite....am pierdut din nou, deci nici schimbarea nu a venit sau daca a venit tot nu am gestionat in favoarea noastra nici asteptarile nici rezultatul....

Schimbare cu rezultat fatal dar sa speram ca reversibil optimist! Asta avem de la sistemul fiscal din Romania, fatalitate dar noi inca mai speram. Avem un sistem, greoi, bine ca nu trebuie sa il cuprind la nivel de intelegere, dar ma mai loveste in diverse emisiuni/ talk showri si ma descurajeaza de la initiative "particulare" si ma orienteazza spre cariera in multinationala....sistem fiscal complicat, cu schimbari frecvente si culmea nu de bine, ci doar pentru a dezvolta vigilenta expertilor contabili si a investitorilor. .

Schimbarea privita ca o transformare se poate percepe la nivel personal .....
Asadar, transformarea inseamna un nivel mai profund de schimbare. Asadar, o altfel de schimabre si asta nu e mai rau ci poate doar mai bine, ca doar se refera la schimbarea de la nivelul identitatii umane spre ceva mai bun; se refera la perceptia noastra despre cine suntem si ce vrem sa fim - angajati norocosi sau investitori buimaci de sistem fiscal fatal ? ....
Totusi oare cati dintre noi constientizeaza cine suntem, dincolo de mecanismele rutiniere birou -pat birou; cati dintre noi au perceptia identitatii ?
Cate egouri sunt in joc - "cine sunt eu" nu e o intrebare retorica si nici de interior, de introspectie...in jurul meu aud des, prea des o intrebare de exterior "ba/ma, tu stii cine sunt eu ?" o intrebare de confirmare a unui statut...deci unde e schimabrea aceea cu tenta elevata de transformare si introspectie ? in evolutie sau in involutie .....
Am reusit sa scriu nimic despre schimbare, pentru ca daca scriam ceva aveam o concluzie, dar asa am doar cateva semne de mirare si cuvinte dezlanate pe subiectul mult prea vast de schimbare!

Initial vroiam sa scriu despre schimbarea organizatorica, dar s-a scris in toate manualele de management despre asta si pana la urma schimbarea mea e minora....la job mi s-a schimbat un sef si poate un context ... dar depinde de mine ce aleg - metamorfoza sau fatalitate !
Despre liberul arbitru - un alt subiect de interes :)

joi, aprilie 2

BED FOR LOVE: Azi, la facultate

BED FOR LOVE: Azi, la facultate
ZODIA RACULUI
Octavian Paler
Ce bine ar fi fost sà fiu un rac autentic, sà merg constant inapoi.
Te-as intàlni printre amintirisi dupà ce te-as gàsi nu ti-as mai da drumul, te-as tàri cu mine inapoi, sà ne iubim tineri si nevinovati, dupà care, mereu inapoi, te-as tàri mai departe, spre copilarie, ne-am juca inocentipàna ce, obositi de joc si de inocentà,
Am dispàrea intr-un mit.Darà nu sunt un rac autentic, in zadar mà tot laud cu zodia mea, sunt condamnat sà merg inaintesi tot ce pot e sà tàràsc intre clestile mele de ractoatà memoria mea, fàrà sà cedez nimic, nimic, nimic, cu riscul ca povara ei uriasà sà mà ucidà intr-o zi.

Bacovia abia acum e vesel....

Ma stinge din priviri vremea asta mohorata, ma lasa dormind in creieri si plangand in vis. Nu ma pot concentra. Nu vreau a lucra, e doar o zi de joi ploiasa si mi-ar trebui mai multa bunavointa sa ma ridic din gand si sa asociez un ritm tastaturii....


miercuri, aprilie 1

In trend, contra sau intr-un nou inceput !


Am fost intr-o vara trendy, o vara a unui oras trendy, domnind a istorie Roma – tur gastronomic - impreuna cu premiatii Promotiei Nationale de Trade, proprietari de restaurante, partenerii nostri. O vara a proiectelor trendy Aperitivo introdus de Peroni sau Olympics sustinut de Ursus in horeca. O vara a unei insule trendy Ibiza in vacanta.

Dupa vacanta la Ibiza experimentez revenirea in Bucuresti, la viata de dupa vacanta.
In varianta optimista imi zic ca e un nou inceput, si totusi nu stiu de ce nu reusesc sa imi sterg zambetul nostalgic, de final de vacanta.....Oare pentru ca ma tem de rutina sau de un nou inceput sau de un nou inceput care ar putea deveni rutina sau de inceputuri in general, pana ma rutinizez un pic cu noile reguli ale inceputului. Dupa ateatea disjunctii “sau”, pe final, cred ca inceputurile sunt motivante.

Zilnic experimentez exercitiul de vointa, trezirea si cafeaua de dimineata, ma refer la dimineata nu foarte devreme. Aprofundez traficul inghesuit si prea des apasat si pe frana si pe ambreiaj si cu prea putina acceleratie. In mod constant ma indrept catre job, si pe drum, intre rimelul plasat discret in oglinda retrovizoare, imi planific ziua, imi fac in cap lista de to do-uri uneori separat, pe proiecte, alteori prioritizez doar informatia.

Mi se intampla sa ma las furata de o melodie care imi place atunci cand bavardajul radiourilor ma lasa sa ascult muzica....si cant pana la finalul melodiei si aceasta imi ramane in minte o zi intreaga si imi place. De multe ori melodia respectiva o asociez cu cineva drag, cu un loc drag sau cu o atitudine noua. Asa imi dau seama ca as putea sa planific nu numai ziua pe care tocmai o incep ci si o noua vacanta, o noua schimbare in casa, o schimbare de statut, un nou inceput, un curs nou, o noua pasiune. Ma vad inaintand cu greu in trafic dar cu mare usurinta in lumea mea. Si de cele mai multe ori nu sunt o visatoare ...mai trec si la fapte. De exemplu, din octombrie m-am inscris la un curs despre fotografie si arta fotografica. Nu pentru ca as vrea sa imi schimb cariera, desi suna foarte glamorouse – fotograf de arta – ci pentru ca imi plac inceputurile; ma motiveaza informatia, ma tine preocupata si in acelasi timp, ma tine calma in trafic.

Am citit pe site-uri dedicate (prea putine despre fotografie) ca lumina la rasarit si apus este cea mai buna pentru fotografie, deoarece este aproape orizontala, paralela cu orizontul.
Ma imaginez purtand aparatul de fotografiat cu mine, mereu captand ceva interesant, o imagine intr-o lumina buna (mai putine imagini de rasarit pentru ca nu sunt matinala), o fizionomie noua pentru ca imi plac oamenii si diversitatea umana nu a incetat sa ma farmece, poate o atitudine aparte. Vreau sa invat sa ma uit/ sa privesc cu ochi de fotograf....sa vad cum e sa elimini instinctul, modul in care privesc zilnic si sa descopar imaginea.

As zice ca e un nou inceput, un nou proiect si cafeaua de dimineata, din aceeasi cana cu aceeasi aroma, a LUI si vechea mea pisica nu ma duc spre rutina, in viata de dupa vacanta, ba dimpotriva ma trezesc la viata. La viata care imi place !